Auzim de multe ori în jurul nostru replici deja devenite clișee – nu mănânc neapărat că mi-e foame, mănânc pentru că trebuie sau pe sistem nervos. Sunt stresat la muncă, am proiecte de predat, iar când mă refugiez în mâncare simt că mă relaxez. Asta la adulți, în timp ce copiii mănâncă din plictiseală, pentru că se simt ignorați de familie și de cei din jur sau pentru că nu se simt acceptați în grupul de prieteni.
Din fericire, indiferent din ce motiv mănânci în exces și indiferent de vârstă, niciunul dintre aceste motive nu este de necontrolat. Uneori este pur și simplu din plictiseală. Mai ales la copii mâncatul în exces poate fi rezultatul unui program de masă dezordonat. Noi, în primul rând, trebuie să avem grijă de noi, ca să fim un bun exemplu pentru micuții noștri. Copiii noștri fac ce văd la noi. Urmează tiparele noastre, inclusiv tiparele alimentare, nu doar de comportament.
Mâncatul în exces poate ascunde teamă, nevoi, lipsuri pe care le avem, dar neștiind cum să le exprimăm, recurgem la mâncare pe care o găsim ca fiind singura opțiune de evadare din trăirile pe care le avem și pe care nu știm cum să le exteriorizăm. O să îți explic în continuare cum am ajuns la această concluzie.
Bănuiești că copilul tău mănâncă mai multă mâncare în ultima vreme decât de obicei, chiar și atunci când nu îi este foame?
Copiii au pofte mari, mai ales atunci când trec printr-o criză de creștere. Deci, poate fi dificil pentru părinți să facă diferența dintre foamea emoțională a copilului și foamea fizică.
Este posibil ca copiii să nu fie capabili să explice cum se simt și de ce mănâncă. Iar uneori efortul unui părinte de a ajuta poate înrăutăți lucrurile.
În acest articol voi aborda semnele de mâncare emoțională la copii și cum să îl faci tu ca părinte să o depășească, dar vom vorbi și despre singurul lucru pe care nu ar trebui să-l faci.
Cum am putea totuși descrie mâncatul în exces pe care părinții îl consideră emoțional?
Așa-zisa mâncare emoțională este atunci când copiii folosesc alimentele ca o modalitate de a face față sentimentelor în loc de a satisface foamea. De pildă, termină pe nerăsuflate o pungă întreagă de chipsuri din plictiseală sau dau gata prăjitură după prăjitură în timp ce se pregătesc pentru un examen important. Nu neapărat că le e foame, ci pentru că nu știu să gestioneze niște trăiri.
Ce este mâncarea emoțională?
Cel mai simplu mod de a explica alimentația emoțională este când mănânci din alte motive decât răspunsul natural la foamea fizică. Mâncarea emoțională înseamnă a mânca pentru a calma sau suprima emoțiile negative precum furia, frica, singurătatea, plictiseala sau tristețea.
Mulți copii nu își dau seama că mănâncă emoțional, chiar dacă mănâncă adesea când nu le este foame. Copiii pot mânca pentru că mâncarea este gustoasă și arată bine, au o amintire plăcută sau pot folosi mâncarea pentru a amorți emoțiile negative. Sau pentru orice altă emoție precum: plictiseală, anxietate, stres, furie și, da, chiar și fericire.
De unde știi dacă copilul tău mănâncă emoțional? Foame emoțională versus foamea fizică - iată câteva semne de foame pe care le-ai putea observa la copilul tău:
- e nervos sau are schimbări de dispoziție;
- are energie scăzută sau dă semne de oboseală;
- este incapabil să se concentreze sau îl doare frecvent capul.
Dacă nu ești sigur, îi poți adresa copilului întrebări adecvate vârstei pentru a afla. Pe copiii mici îi poți întreba cui îi e foame – burții sau gurii. Va fi distractiv, o să vezi. Copiii mai mari pot descrie cum se simt. Părinții trebuie să aibă încredere în semnalele de foame ale copilului și în sentimentele de sațietate.
Uneori, copiilor le poate fi foame fizic chiar dacă au mâncat recent. Fiecare zi și fiecare copil este diferit.
Semnele de mâncare emoțională depind de ceea ce îl determină pe copil să folosească alimentele pentru a calma emoțiile negative.
Iată câteva semne pe care să le urmărești:
- dacă anumite modele sau obiceiuri îi declanșează pofte precum privitul la televizor;
- dacă copilul tău se furișează sau ascunde mâncarea;
- dacă mănâncă în timp ce îi este distrasă atenția (învață sau se joacă);
- dacă folosește alimentele ca să se liniștească atunci când este supărat sau trist.
Ce determină mâncatul emoțional?
Copiii pot căuta mâncare pentru că este gustoasă sau ajută la atenuarea emoțiilor negative puternice pe care nu știu să le exprime sau nu au abilități încă să se autoregleze.
Un studiu a concluzionat că copiii din case gălăgioase și dezorganizate au mai multe șanse să mănânce emoțional. Stilul de hrănire al unei mame a fost, de asemenea, un factor în comportamentul alimentar al copilului. În același studiu, copiii cu mame care au respectat ora mesei au avut tendința să nu mănânce emoțional, în ciuda haosului.
Câțiva factori declanșatori pentru alimentația emoțională includ: haosul din casă, stresul, plictiseala, singurătatea sau restricția alimentară.
Care sunt riscurile alimentației emoționale?
Mâncatul emoțional în sine nu este imediat dăunător copilului tău. Adevărul este că majoritatea oamenilor mănâncă emoțional la un moment dat. Dacă copilul tău se folosește ocazional de mâncare pentru a se liniști sau a sărbători ceva nu înseamnă întotdeauna că are o problemă cu mâncarea. Cu toate acestea, atunci când un copil folosește în mod regulat alimente pentru a calma emoțiile negative pot exista unele riscuri pe termen lung, inclusiv:
- Risc mai mare de a dezvolta o tulburare de alimentație, cum ar fi tulburarea de alimentație excesivă.
- Creșterea grăsimii corporale care poate duce la pubertate timpurie (vestea bună este că copiii pot crește în greutate, deci răspunsul nu este restricție).
- Depresie. Rezultatul este adesea creșterea în greutate, dar restricția calorică nu este soluția. Deprinderea abilităților de a regla emoțiile, totuși, este.
Cum să-l ajuți pe copil să depășească alimentația emoțională
Primul lucru pe care îl pot face părinții este să-și ajute copiii să identifice cauza principală pentru care mănâncă emoțional. Odată ce înțelegi declanșatorul, poți găsi cele mai bune strategii pentru copilul tău.
Singurul lucru pe care părinții nu ar trebui să-l facă este să restricționeze accesul la alimente. Restricția alimentară declanșează adesea dorința de a mânca mai multe alimente. Restricția nu înseamnă doar limitarea porțiilor sau păstrarea sub cheie a dulciurilor. Comentariile negative despre alimente și greutate pot fi percepute ca o restricție.
Știu că e greu să nu spui nimic, dar am văzut adesea rezultatul practicilor negative de hrănire, inclusiv tulburările de alimentație, stima de sine scăzută și alimentația secretă.
În schimb, hrănirea unui copil cu dragoste și limite sănătoase creează un mediu de hrănire pozitiv acasă. Și asta este esențial pentru dezvoltarea relației sănătoase a copilului cu alimentele.
Iată câteva strategii bune pe care merită să le încerci:
- Stabilește rutine și linii directoare, cum ar fi ore pentru masă și regula de seară, de după masă, de genul „bucătăria este închisă”. Explică-i cu blândețe motivele. Cu toate acestea, nu include greutatea ca motiv.
- Încurajează-ți copilul să-și urmeze indiciile de foame și de sațietate și permite-i să-și regleze alimentația.
- Învață-i pe copii să mănânce cu atenție concentrându-se pe gustul delicios și pe cum se simte mâncarea în gură.
- Stresul și anxietatea sunt factori declanșatori majori pentru alimentația emoțională. Oferă-i copilului tău alte opțiuni pentru a face față acestor emoții. Faceți de exemplu sport împreună.
- Unii copii ar putea avea nevoie de un sprijin psihologic de specialitate pentru a învăța cum să-și regleze emoțiile. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este cel mai potrivit tip de terapie pentru alimentația emoțională.
Dacă ai nevoie de ajutor pentru a-i schimba obiceiurile alimentare copilului tău te așteptăm la Ela Clinic. Aici avem special pentru micuțul tău programul Junior, care îl va învăța bazele unui stil de viață sănătos.
Despre obiceiuri și rutine sănătoase, tipare de comportament alimentar care te sabotează și cum să le gestionezi sau ce se ascunde în spatele poftelor și cum le faci față constructiv vom învăța și la RE-TREAT YOUR BODY, MIND AND SPIRIT, unde te invit cu drag.
Ai grijă de tine, fii bine cu tine!