Ziua zero a sosit! Intri la dietă și entuziasmul este mare. Intri în programe complexe, ai aproape cei mai buni specialiști și, cel mai important, ai visuri mărețe.

Sacul de haine cu zece numere mai mici este clar amenințat acum de entuziasmul tău și abia aștepți să vină vara. Intri în proces, pare că trăiești cel mai frumos vis al tău și ai rezultate.

Și vine momentul în care …te trezeșți și visul se termină.

Se întâmplă acel ceva peste puterea ta de control, asemenea momentului în care, trezindu-te, îți dorești să nu se termine și chiar mai ții puțin ochii închiși doar-doar să nu sune alarma ceasului și să iți frângă trăirea.

Și totuși, se termină și, dezamăgit, începi o nouă zi.

Se termină visul tău și pare că faptul că i-ai pus gând rău sacului de haine cu 10 măsuri mai mici se întoarce împotriva ta.

Ca și când nu tu ai hotărât să faci ceva pentru tine, deși aici este o întreagă discuție de ce o faci. Ca și când nu tu ai plătit pachetul de terapie pe 6 luni, abonamentul la sală pe un întreg an, schimbări în program, cumpărături conform listei, etc. Ca și când nu tu ai fost atât de entuziasmat, ca și când, pur și simplu, acum ești altcineva.

Și frustrant este că nici nu știi cine este persoana aceasta din momentul de față.

Pari a fi tu. Ajungi să te întrebi în zeci de feluri cine sunt de fapt, iar asta se întâmplă odată, de două ori, de trei ori până când un lucru ți-e clar: Așa sunt eu! Nu pot! Nu sunt în stare! Nu am ce să fac! Mă gândesc să îmi tai stomacul..!

Și doare din ce în ce mai mult, cu fiecare nu pot, nu sunt în stare, așa sunt eu, DEFECT!

Și ca și când durerea nu e destul de mare, pare că ești și pedepsit pentru asta. Pentru că, bonus pentru atât chin, cu cât vine mai multă durere cu atât se adună mai multe kilograme. Ca și cum cu cât sufletul este mai îngreunat cu atât cântarul devine greu.

Și mă întreb: tu ce cântărești de fapt?

Pentru ce, de cele mai multe ori, ajungi în fața cântarului și tot ce vezi este un ac care nu se mișcă sau urcă în mod constant și atât.

Și frustrându-te cauți soluții.

Și IAR ar apare entuziasmul și iar începi dieta și iar trăieșți cel mai frumos vis și apoi te trezeșți.

Practic e ca și cum cu fiecare încercare a ta cresc șansele să nu-ți iasă. Cu fiecare zi sunt din ce în ce mai puține șanse să ai același vis sau măcar unul asemănător.

Iar această probabilitate doare într-un fel aparte și unic, așa cum numai tu îl simți.

Ai observat vreodată mimica unui copil respins, blocat, vrând să plângă sau să spună ce simte și nu știe cum să o facă? Criticat și care nu înțelege de ce, nedreptățit și pus la zid fără explicații, fiindu-i dor de mama care nu este, fiindu-i dor de un te iubesc, ești cel mai bun și suficient așa cum ești, ești cel mai tare, nu vreau să fii la fel ca alți copii, voi fi aici indiferent de ceea ce se va întâmpla.

Ai observat vreodată mimica ta din momentul cântăririi?

Cine este persoana de pe acel cântar?

Și ce sunt acele kilograme în plus?

De cele mai multe ori mergi la doctor pentru că ai o măsea cariată, pentru că te doare stomacul, pentru că a apărut o alergie și răspunsul este clar. Știi că se întâmplă asta din cauza unor lucruri concrete, măsurabile, diagnosticabile.

Obezitatea este considerată o epidemie mondială, dar cauzele sunt de fapt tot efecte. Pentru că a mânca într-un anume fel este asemenea calului troian. Există și își îndeplinește scopul. Dar câte au fost necesare pentru a lua ființă acesta?

Ai observat vreodată emoția ta de dinaintea sau din timpul mâncatului?

Ai observat vreodată dincolo de ceea ce guști, miroși, simți?

Ai privit vreodată în interiorul calului tău troian? Care este motivul pentru care l-ai creat și ce face el pentru tine?

Care e motivul pentru care ți-ar fi util să privești în sufletul tău?

Ei bine mă întreb dacă ai vrea să știi ce mănânci? Cum mănânci? Motivul real pentru care mănânci…?

Atât timp cât nu o faci, cântarul se va bloca. Atât timp cât nu permiți luminii să intre-n haosul sufletului tău, poți fi un un număr într-un registru al contabilizării cazurilor de obezitate.

Pentru că obezitatea este o epidemie, dar este una de prea mult sau prea puțin în balanța sufletului, este o epidemie a dezechilibrului, a luptei pentru supraviețuire.

Iar uneori, în luptă, ne blocăm pierzând contactul cu noi și avem nevoie de ajutor, de ghidare în hăul din adâncul ființei noastre.

Neglijarea nevoilor fizice și emoționale de bază sau satisfacerea lor insuficient sau necorespunzător poate duce la acest dezechilibru pentru tot restul vieții.

Însă, vindecarea presupune să nu căutam vinovați, aruncând cu pietre, ci să căutăm să înțelegem de ce.

Fiecare dintre părinții noștri au făcut, așa cum au știut la un moment dat în viața lor, ce a apărut în acel moment că e mai bine pentru noi. Împovărați de propriile dureri sufleteșți, limitări fizice sau de altă natură și-au demonstrat iubirea față de noi cum au învățat la rândul lor să facă și așa cum le-a permis contextul de la acel moment al vieții.

Supărarea, furia, resentimentele, sunt normale, dar la fel de important este să învățăm să le exprimăm și să le lăsăm să plece pentru a trăi acum și aici și nu blocați în rănile trecutului.

Pentru că durerea se cere potolită, iar mâncarea potolește cel mai bine emoția și vei vrea ceva bun, ceva bun sau ceva orice, dulce sau sărat, ceva pentru durere, însingurare, izolare, sentimentul că nu eșți suficient de bun, neputință, dezorientare și alte atâtea dureri pe care doar sufletul tău le știe și le simte.

Ceva bun pentru suflet….sufletul copilului înfometat de iubire.

Și mă întreb acum, dacă tu știi ce mănânci, ce cântărești și cine este pe cântar?

Dacă ai nevoie de ghidare te aștept la ELA CLINIC. Nu îți promitem minuni, nici vise mărețe sau diete magice.

Iți promitem însă, că suntem lângă tine în acest proces, și te putem învăța cum să-ți transformi visele în realitate, astfel încât să-ți dorești să trăiești aici și acum, iubind ziua de astăzi, manifestând recunoștință pentru cel mai frumos vis pe care-l putem trăi, numit Viață.