Astăzi îți fac cunoștință cu Maria Răduță, o altă pacientă de-ale mele care s-a bucurat să împărtășească povestea ei cu cititorii blogului. Dacă și tu ai ajuns la aceeași concluzie ca Maria – „Singura mea problemă este mâncatul emoțional, în rest știu regulile alimentației echilibrate” – sunt sigură că te va ajuta să afli mai multe despre experiența ei.

Caruselul kilogramelor

Înainte să rămână însărcinată cu băiatul ei, care acum are 15 ani, Maria cântărea în jur de 55-58 de kilograme. În timpul sarcinii, a ajuns la 85 de kilograme, iar după ce a născut a reușit să dea jos într-un timp foarte scurt până la 66 de kilograme. Nu mică i-a fost surpriza să descopere că era din nou însărcinată când bebelușul avea numai 3 luni. S-a confruntat cu provocările obișnuite pentru o proaspătă mămică, a fost foarte activă, iar apariția noii sarcini i-a adus o creștere în greutate mai mică decât la prima sarcină. A atins 77 de kilograme, iar după nașterea celui de-al doilea copil a slăbit până la 68.

Însă, în condițiile în care, prin natura meseriei, soțul era mai mult plecat, iar ea era singură cu cei mici în cea mai mare parte a timpului, și-a dedicat energia creșterii și îngrijirii lor. „Uitându-mă în urmă, realizez că atunci nu am avut nici măcar un gând să slăbesc, cred că mâncam fără să țin cont de vreo regulă.”

Abia când copiii au împlinit 9-10 ani, Maria a început să țină diete de slăbit și a mers la un medic care a îndrumat-o în acest sens. A învățat cum să mănânce corect, a respectat un regim alimentar echilibrat timp de un an de zile și a reușit să slăbească. Apoi a luat decizia de a urma o nouă facultate: profesoară de română la acea dată, își dorea să studieze și psihologia. Odată începută facultatea, s-a văzut nevoită să învețe noaptea și să trăiască într-un ritm cât se poate de alert. Au urmat câțiva ani buni în care dormea 4 ore pe noapte, iar restul timpului îl dedica studiului, muncii și familiei.

Mânca seara târziu, făcea exces de dulciuri, fiind o mare fană a prăjiturilor cu cremă. Când se simțea obosită sau era stresată, supărată, dulciurile deveneau remediul preferat. În schimb, în perioadele de post reușea să se mai echilibreze, pentru că avea o altă motivație, una spirituală, iar dulciurile de post nu i s-au părut niciodată tentante.

Când a terminat facultatea, în iulie 2020, ajunsese la 82 de kilograme. Nu o preocupa atât aspectul fizic, cât problemele de sănătate care îi afectau calitatea vieții. Provenind dintr-o familie cu cazuri de diabet, inclusiv insulinodependent, a interpretat glicemia crescută la 146 ca pe un semnal de alarmă. În plus, durerile de picioare o împiedicau să fie activă sau confortabilă în propria piele. Abia putea să calce din cauza greutății care se lăsa pe picioare, iar radiografia arăta calcifieri. Acela a fost și momentul în care și-a propus să slăbească.

S-a gândit că teoria o cunoaște și a înțeles că nu este suficient, câtă vreme nu aplică ceea ce știe din cauza provocărilor reprezentate de mâncatul emoțional. De aceea, a căutat în mod special un medic nutriționist specializat și pe partea de psihonutriție. Întâmplarea a făcut să ajungă la prezentarea mea online, a simțit că rezonează cu viziunea mea asupra dietelor și stilului de viață sănătos și și-a făcut o programare. M-au emoționat foarte tare cuvintele ei despre prima noastră întâlnire, pentru că împărtășesc aceleași convingeri: „A fost o chimie specială. Cu un profesor, un preot, un psihoterapeut sau un medic trebuie să ai o astfel de chimie pentru ca schimbarea să se producă”.

La un an de la acel moment, pe 30 iulie 2021, Maria avea 66 de kilograme. Glicemia s-a stabilizat la 86, iar durerile de picioare au dispărut complet: „Nu m-a mai supărat nimic, am putut să merg, să mă cațăr, să fac mișcare în voie”.

Caruselul emoțiilor și importanța unei motivații puternice

„Până la ora 2 sunt profesoară de limba română, iar de la 2 jumătate devin psihoterapeut. M-am specializat în psihoterapie integrativă și am ajuns la concluzia că pot să fac o grămadă de lucruri, pot să ajut o mulțime de oameni. Sunt recunoscătoare că mi-am descoperit această pasiune care m-a împlinit foarte mult.” Așadar, pentru Maria, ale cărei meserii sunt legate de vocație și pasiune, munca s-a transformat într-un stil de viață. Nu este de mirare că în perioadele intense din punct de vedere profesional se ivesc dificultățile în menținerea greutății.

Principala provocare este reprezentată de mâncatul la ore târzii. Și, așa cum știm cu toții, după o zi plină și solicitantă, poftele sunt mult mai greu de ținut în frâu. Acum, după o astfel de perioadă, greutatea ei a crescut spre 70 de kilograme, dar nu a depășit acest prag, iar în continuare își dorește să mai slăbească până la 65 de kilograme. Lunile de vară îi oferă și răgazul necesar pentru a se plimba, a face mișcare, a munci în curte și în grădină, mai ales pentru că merge împreună cu familia la casa de la țară. În plus, nu îi place să se uite la televizor, obicei care pe multe persoane le ține captive într-un stil de viață sedentar.

Cum reușește să își găsească motivația de a se menține în limitele stabilite și de a-și seta noi obiective? În primul rând, Maria a ajuns la înțelegerea faptului că de câte ori cazi ai ocazia să o iei de la capăt: „Ca și în relația cu Dumnezeu, cazi și te ridici, nu e nimic pierdut”. Am făcut o echipă extraordinară, pentru că în momentele pe care îi este dificil să le gestioneze singură – „în hățișuri, coborâșuri, prăpăstii”, așa cum le numește – se bazează pe îndrumarea și pe sprijinul meu. Tocmai în acest punct intervin blocajele pentru foarte mulți oameni, care nu se pot despărți de ideea că un eșec atrage după sine alte eșecuri. Așa ajung să se convingă singuri, dincolo de orice dubiu, că nu sunt capabili să susțină o schimbare durabilă.

O altă idee care a funcționat foarte bine pentru Maria este faptul că a avut voie să mănânce orice – cu măsură, bineînțeles. Nu reacționează bine la restricții, libertatea fiind o valoare importantă pentru ea. Cu alte cuvinte, se poate bucura din când în când, la masa de prânz, de o prăjitură cu cremă, preferata ei. Tocmai pentru că știe că este permis, nu simte nevoia să facă exces și gustă numai și numai dacă are cu adevărat nevoie.

De asemenea, dorința de a-și proteja sănătatea și de a menține progresul atins o motivează să rămână canalizată pe drumul ei: „Contează enorm faptul că vreau să am o stare de sănătate bună. Nu îmi doresc să mă întorc de unde am plecat – asta-mi este foarte clar, de aceea nu vreau să depășesc 70 de kilograme și intru într-o stare de alertă”. Dacă înainte purta măsura 52 la haine, XXL sau chiar XXXL, acum poartă 42-44. Și-a schimbat în totalitate garderoba, și-a cumpărat alte haine, mult mai frumoase, iar dacă s-ar îmbrăca cu o rochie dintre cele vechi nu i s-ar mai potrivi de niciun fel. Pentru soțul ei, cu care are o relație încă dinainte de 20 de ani, nu au contat oscilațiile greutății și a susținut-o în orice condiții. Pentru cei din jur schimbarea a fost, însă, de-a dreptul surprinzătoare. „Am mai arătat fotografiile de dinainte și celor care nu mă știau cu kilograme în plus și au rămas uimiți.”

În paralel cu eforturile pe care le-a făcut pentru a-și transforma modul de gândire într-un aliat, Maria a ținut cont și de recomandările concrete privind alimentația. De exemplu, a renunțat complet la foietaje, grăsimi sau prăjeli, mai ales pentru că și-a dat seama că nici nu îi plăceau atât de mult, doar că obișnuința își spunea cuvântul. Câte lucruri nu facem pur și simplu din cauză că așa ne-am obișnuit, nu pentru că ne-ar reprezenta cu adevărat și cu atât mai puțin pentru că ne-ar face bine!

Dacă pregătește un pui de la țară, aruncă prima apă cu totul pentru a îndepărta surplusul de grăsime. Nu folosește deloc ulei la prepararea mâncării și gătește cu mare plăcere legume, folosind apă, sos de roșii și verdețuri, iar lângă friptură adaugă întotdeauna ciuperci sau legume asortate. Curat, simplu, natural. Îi place și să se joace cu condimentele. În schimb, evită să pregătească dulciuri, ca să nu dea naștere unor tentații suplimentare. De asemenea, evită și să cumpere produse nesănătoase, procesate, care i-ar putea alimenta poftele nedorite.

Am întrebat-o pe Maria ce i-ar spune cuiva care se regăsește în povestea ei, care știe ce înseamnă povara mâncatului emoțional și care visează să poată pune în practică schimbarea dorită. Sunt convinsă că răspunsul ei te va inspira: „Când ne trezim de dimineață este un nou început. Putem să transformăm acea zi în cea mai frumoasă zi, să luăm niște decizii pentru noi înșine și să ne spunem De astăzi, încep o viață nouă”.

Găsește-ți curajul de a aplica acest sfat mâine, când te trezești. Ai grijă de tine, fii bine cu tine!